Prezentare

Popoarele de limbi romanice sunt de origini foarte diferite; ele au însă în comun acelaşi patrimoniu lingvistic şi acelaşi sistem de referinţe istorice, juridice şi culturale. Este deci firesc ca această familie, deşi dispersată şi foarte întinsă, să-şi fi creat o instituţie dedicată promovării şi difuzării moştenirii comune şi identităţii lumii latine . Această acţiune este cu atât mai necesară la ora actuală, când păstrarea diversităţii culturale constituie una dintre preocupările majore ale lumii contemporane.

Colocviul ştiinţific internaţional „La Latinité en question”, organizat la Paris în 2004, cu prilejul sărbătoririi a 50 de ani de existenţă a Uniunii Latine, a confirmat validitatea şi noua tinereţe a ideii de latinitate, caracterizată printr-o deschidere constantă către dialogul egal între culturi şi prin aptitudinea pentru toate formele de simbioză şi de integrare.

Uniunea Latină este conştientă mai mult ca oricând de vocaţia sa de a pune în practică prevederile Convenţiei Constitutive din 1954. Raţiunea sa de a fi este de a da o expresie vizibilă şi un conţinut concret solidarităţii care trebuie să-i unească pe membrii familiei latine, precum şi de a întări schimburile lor cu statele nemembre.

În acest spirit, Uniunea Latină se consacră elaborării, în dialog permanent cu statele membre şi cu organismele interguvernamentale, în special cu cele regionale, a unor programe bazate pe principiile de complementaritate şi de subsidiaritate, orientate către formarea de specialişti, încurajarea creaţiei şi promovarea limbilor şi a industriilor culturale. Uniunea Latină are ambiţia să activeze pentru punerea în valoare a moştenirii comune în slujba unei viziuni profund încrezătoare în rolul comunităţii latine în lumea de azi.