Popoarele de limbi romanice, desi de origini foarte diferite, au in comun patrimoniul lingvistic si sistemul de referinte istorice si culturale. Este deci firesc ca aceasta familie, desi dispersata si foarte intinsa, sa-si fi creat o institutie dedicata promovarii si difuzarii mostenirii comune si identitatilor lumii latine.

In momentul in care se strang legaturile dintre tarile ibero-americane si se dezvolta relatiile institutionale dintre statele lusofone si cele hispanofone, precum si dintre statele francofone, in momentul in care a luat nastere Mercosur si s-a constituit o comunitate a tarilor de limba portugheza, in momentul in care se edifica o Europa a culturilor, care trebuie in mod necesar sa completeze Europa economica si monetara, Uniunii Latine ii revine misiunea de a asuma un rol tot mai semnificativ in perceptia acestei solidaritati culturale dintre latini, pe care o simbolizeaza.

Intemeiata in 1954 prin Conventia de la Madrid, Uniunea Latina exista ca institutie incepand din 1983. In cei 17 ani de existenta activa, numarul statelor care au devenit membre prin ratificarea Conventiei de la Madrid sau prin aderare a crescut de la 12 la 35, reunind astazi aproape toate statele susceptibile de a face parte din Uniunea Latina. Acestea sunt, conform recomandarilor stabilite in 1992, acele tari care raspund la unul sau mai multe din urmatoarele criterii: criterii lingvistice (limba oficiala neolatina - limba invatamantului neolatina - limba neolatina utilizata ca mijloc de comunicare in viata cotidiana si in mijloacele de informare); criterii lingvistico-culturale (existenta unei literaturi semnificative intr-o limba neolatina - presa scrisa in cea mai mare parte intr-o limba neolatina, atat in ce priveste tirajul cat si numarul de titluri - televiziune si emisiuni radiofonice in mare proportie intr-o limba neolatina); criterii culturale (mostenire directa sau indirecta a unui patrimoniu provenit din Roma antica, fata de care statele respective isi manifesta fidelitatea si pe care o perpetueaza, prin intermediul latinei si al limbilor straine neolatine, prin schimburi culturale cu alte tari latine si prin organizarea sociala, in special in plan juridic, in respectul libertatilor fundamentale si al principiilor generale privitoare la drepturile omului si al democratiei, tolerantei si libertatii cultelor).

Uniunea Latina este prezenta pe patru continente, reunind actualmente urmatoarele tari: Angola, Argentina, Bolivia, Brazilia, Capul-Verde, Chile, Columbia, Coasta de Fildes Costa Rica, Cuba, Ecuador, Filipine, Franca, Guatemala, Guineea-Bissau, Haiti, Honduras, Italia, Mexic, Monaco, Mozambic, Nicaragua, Panama, Paraguay, Peru, Portugalia, Republica Dominicana, Republica Moldova, Romania, San Marino, Sao-Tomé si Príncipe, Senegal, Spania, Uruguay, Vatican (cu statut special) si Venezuela.

Limbile oficiale ale Uniunii Latine sunt franceza, italiana, portugheza, spaniola si romana. Primele patru sunt utilizate ca limbi de lucru.Toate textele cu difuzare generala sunt traduse in aceste patru limbi, iar unele si in romana. Astfel, organizatia traieste si isi demonstreaza in permanenta idealul sau cultural panlatin.