Reflecţia asupra interculturalităţii urmare a diasporei din trecut, a migrărilor şi încrucişărilor contemporane, se impune ca o prioritate şi o obligaţie. O cultură activă a latinităţii trebuie să ştie să încurajeze schimburile între ţări, să promoveze dialogul despre originile noastre, să deschidă o perspectivă comună care va permite fiecăruia să se cunoască, să se recunoască şi să elaboreze noi forme de participare la epoca actuală. Numai prin partajarea bogăţiilor patrimoniilor unice ne vom putea împlini!